Ce sunt acizii exfolianti AHA, PHA și BHA?
Folosește corect acizii exfolianți AHA, PHA și BHA
Să vorbim despre acizii exfolianți: AHA, PHA și BHA. Acești acizi sunt magicieni în lumea îngrijirii pielii, oferind soluții pentru a menține o piele sănătoasă și strălucitoare.
AHA
AHA, adică alfa hidroxi acizii, reprezintă un grup special de acizi carboxilici care sunt esențiali pentru frumusețea pielii. Acești acizi, precum acidul glicolic și acidul lactic, au capacitatea de a elimina celulele moarte de la suprafața pielii, lăsând-o mai luminoasă și ajutând la reducerea aspectului inestetic al hiperpigmentării sau cicatricilor.
Fascinant este că acești acizi au o poveste interesantă: au fost descoperiți pentru prima dată în tratarea unei afecțiuni cutanate numită ihtioză. În 1974, dr. Eugene Van Scott și dr. Ruey Yu, dermatologi și farmacologi, au identificat pentru prima dată potențialul acestor acizi în tratarea acestei afecțiuni. Ihtioza interferează cu eliminarea celulelor moarte de la suprafața pielii, ducând la acumularea acestora. Ca rezultat, pielea devine extrem de uscată și îngroșată, aspectul ei amintind de solzii de pește.
În urma cercetărilor, cei doi medici au pus bazele companiei NeoStrata în 1988, fiind pionieri în utilizarea AHA în produsele cosmetice. Ulterior, au dezvoltat brandul Exuviance. Astăzi, aceste branduri sunt parte din conglomeratul Johnson & Johnson, continuând să ofere beneficiile AHA pentru îngrijirea pielii.
Mecanismul de acțiune al acizilor AHA constă în pH-ul natural redus, care slăbește legăturile dintre celulele din stratul superficial al pielii. Această acțiune facilitează eliminarea mai ușoară a celulelor moarte, permițând celulelor tinere să ajungă la suprafața pielii. Exfolierea rezultată stimulează producția de celule noi, accelerând astfel procesul natural de regenerare celulară.
Acizii AHA utilizați în produsele cosmetice includ:
a) Acidul glicolic – cu cea mai mică masă moleculară, acest acid poate pătrunde cel mai adânc în epidermă, fiind folosit și în peeling-uri chimice. Descoperit pentru prima dată în laborator în 1851 de către Adolph Strecker și Nikolai Nikolaevich Sokolov, acidul glicolic se prezintă sub formă de cristale incolore și este solubil în apă în proporție de 100 mg/ml. Sursa sa naturală poate fi trestia de zahăr. Este utilizat atât în produse cosmetice cât și în peeling-uri chimice efectuate de dermatologi.
Concentrațiile de acid glicolic în peeling-uri variază între 20% și 70%, iar pH-ul acestora este mai scăzut decât în produsele cosmetice, situându-se între 0,08 și 2,75 (pH-ul natural al pielii sănătoase fiind 4,7).
De reținut: cu cât un produs are un pH mai mic și o concentrație mai mare de acizi AHA, cu atât este mai puternic și pătrunde mai adânc în piele, dar poate fi și mai iritant. Anumite ingrediente, cum ar fi glicerină, alantoină sau emolienții, pot atenua efectul iritant, însă principiul de bază rămâne valabil.
În ceea ce privește peeling-urile chimice, TCA (acidul tricloracetic) și fenolul (acidul fenolic), utilizate în peeling-uri medii și profunde, fac parte din categoria mai largă a acizilor carboxilici, însă nu sunt AHA.
b) Acidul Piruvic
– Masă moleculară: 88,06 (g/mol)
– Descoperit în 1835 de către chimistul suedez Jons Jacob Berzelius, acidul piruvic este un lichid incolor la temperaturi peste 11,8 grade Celsius și solubil în apă în proporție de 1000 mg/ml. Deși se găsește în mod natural în corpul nostru și în plante, este mai rar folosit în produsele cosmetice din cauza mirosului său similar cu cel al oțetului. În cazul utilizării, este adesea combinat cu alți acizi.
c) Acidul Lactic
– Masă moleculară: 90,08 (g/mol)
– Descoperit în 1780 în iaurt de către chimistul suedez Karl Wilhelm Scheele, acidul lactic este un lichid incolor sau ușor gălbui la temperaturi peste 16,8 grade Celsius. Fiind solubil în apă în proporție de 1000 mg/ml, se găsește în corpul uman și poate fi extras din surse naturale, precum lactatele sau legumele fermentate.
d) Acidul Malic
– Masă moleculară: 134,09 (g/mol)
– Chimistul suedez Karl Wilhelm Scheele a extras acidul malic din suc de mere în 1785, iar în 1787, chimistul francez Antoine de Lavoisier i-a dat acest nume pornind de la denumirea latină a mărului – „malus”. Se prezintă sub formă de cristale incolore și este solubil în apă în proporție de 0,558 mg/ml. Se regăsește în mod natural în diverse fructe, iar gustul său este remarcat cel mai bine în tulpinile de rubarbă.
e) Acidul Tartaric
– Masă moleculară: 150,09 (g/mol)
– Procedura chimică pentru extragerea acidului tartaric a fost dezvoltată în 1769 de către chimistul suedez Karl Wilhelm Scheele. Se prezintă sub formă de cristale incolore sau ușor albicioase, este inodor și solubil în apă în proporție de 206 mg/ml. Se găsește în mod natural în struguri și alte fructe, precum bananele și citricele, fiind folosit în industria alimentară ca antioxidant (codul E334).
f) Acidul Mandelic
– Masă moleculară: 152,15 (g/mol)
– Descoperit în 1831 de către farmacistul german Ferdinand Ludwig Winckler, acidul mandelic este obținut din extract de migdale împreună cu acid clorhidric. Se prezintă sub formă de cristale albe, cu un ușor miros dulceag și este solubil în apă în proporție de 158,70 mg/ml. Datorită masei sale moleculare mari, penetrează doar superficial pielea, realizând o exfoliere blândă.
g) Acidul Citric
– Masă moleculară: 192,12 (g/mol)
– Descoperit în 1784 de către chimistul suedez Karl Wilhelm Scheele, acidul citric este obținut din sucul de lămâie. Se prezintă sub formă de cristale incolore, este inodor și solubil în apă în proporție de 100 mg/ml. Este adesea găsit în fructe, în special în citrice, și este utilizat în produsele cosmetice mai mult ca un corector de aciditate decât ca exfoliant.
PHA
PHA, sau acizii poli-hidroxi, sunt ca un pas mai blând și mai blajin în lumea exfolierii. Asemenea AHA, aceștia îndepărtează celulele moarte ale pielii, dar aduc și beneficii suplimentare precum antioxidanți și hidratare. Un bonus minunat pentru cei cu piele sensibilă sau afectată de diverse condiții.
Acești compuși reprezintă, în esență, acizi carboxilici (acizi organici) care conțin două sau mai multe grupuri hidroxil (-OH) atașate la atomii de carbon ai unui lanț alifatic (cu capete libere) sau aliciclic (lanț închis, fără caracter aromatic). Este crucial ca cel puțin una dintre aceste grupări hidroxil să fie atașată în poziția alfa.
Mecanismul de acțiune al PHA este similar cu cel al AHA, contribuind la slăbirea legăturilor dintre celulele din stratul superficial al pielii, facilitând astfel eliminarea celulelor moarte. Totuși, datorită structurii chimice distincte, PHA exercită o acțiune exfoliantă mai delicată decât AHA, manifestând totodată proprietăți antioxidante, chelatoare (capacitatea de a lega moleculele și ionii metalici) și hidratante care lipsesc în cazul AHA.
PHA au câștigat atenția publicului în anii ’90, după ce compania NeoStrata a patentat mai multe formulări cosmetice ce conțineau acești acizi, popularizând astfel utilizarea lor în scopuri cosmetice.
Acești acizi pot fi utilizați și de către persoanele cu piele sensibilă, inclusiv de cele cu rozacee sau dermatită atopică, sau pe pielea sensibilizată de proceduri cosmetice. De asemenea, pot fi folosiți în asociere cu retinoizii în tratarea acneei și a efectelor îmbătrânirii premature a pielii cauzate de expunerea excesivă la soare (foto-îmbătrânire).
Acționează cel mai eficient în produsele destinate să rămână pe piele pentru o perioadă mai îndelungată (cum ar fi peste noapte), în contrast cu cele care necesită clătire după o perioadă scurtă de timp.
Acizii PHA utilizați în prezent în produsele cosmetice includ:
– Masă moleculară: 178,14 (g/mol)
– Formă: cristale (pudră) de culoare albă, inodore, solubile în apă în proporție de 590 mg/ml în stare pură.
– Proprietăți: Gluconolactona are un pH neutru, dar în contact cu apa se transformă în acid gluconic. O soluție proaspăt preparată de gluconolactonă cu un pH de 3,6 va continua să se acidifice în următoarele 2 ore, ajungând la un pH de 2,5. Adăugând 5% gluconolactonă într-un tonic cu un pH de 7, soluția rezultată a avut un pH de aproximativ 5,5.
– Prezența în corpul uman: Gluconolactona și acidul gluconic se găsesc în organismul uman.
– Utilizare: Este utilizată ca aditiv alimentar cu codul E575 și ca acidifiant. Se regăsește în numeroase produse cosmetice, fie individual, fie în combinație cu alți acizi.
b) Acidul lactobionic
– Masă moleculară: 358,30 (g/mol)
– Formă: cristale (pudră) de culoare albă sau galben deschis, inodor, solubil în apă în proporție de 50 mg/ml.
– Obținere: Este obținut din lactoză, care furnizează carbohidratul legat chimic de acidul aldonic.
– Utilizare: Datorită masei moleculare mari, este folosit în industria cosmetică ca agent hidratant și antioxidant, iar într-o măsură mai mică, ca exfoliant.
c) Acidul maltobionic
– Masă moleculară: 358,30 (g/mol)
– Formă: cristale (pudră) de culoare albă sau alb-gălbuie, inodore, solubile în apă în proporție de 207 mg/ml.
– Obținere: Este obținut din maltoză, care furnizează carbohidratul legat chimic de acidul aldonic.
– Utilizare: În general, este rar utilizat în industria cosmetică.
Există și alte oligo-zaharide ale acidului aldonic, cum ar fi acidul celobionic, acidul isomaltobionic, isolactobionic etc., care încă nu sunt utilizate în industria cosmetică.
BHA
Dar nu putem uita de BHA, beta hidroxi acizii, dintre care cel mai cunoscut este acidul salicilic. Deși nu sunt structurați la fel ca alți BHA, acești acizi sunt recunoscuți pentru proprietățile lor exfoliante și sunt des întâlniți în produsele cosmetice, devenind esențiali în tratamentul acneei și al altor probleme ale pielii.
BHA, cunoscuți și sub denumirea de beta hidroxi acizi, sunt un subgrup al acizilor carboxilici, cu o grupă hidroxil (-OH) atașată în poziția beta față de grupa carboxil (-COOH).
Exemple de BHA includ:
a) Acidul tropic
– Masă moleculară: 166,17 (g/mol)
– Obținere: Este un metabolit produs de drojdia Saccharomyces cerevisiae, utilizată pentru fermentarea berii și a orezului.
b) Acidul beta-hidroxibutanoic
– Masă moleculară: 104,10 (g/mol)
– Prezență în corpul uman: Se găsește și în țesuturile corpului uman, fiind un intermediar metabolic. Este, de asemenea, produs de drojdia Saccharomyces cerevisiae.
Deși acești doi acizi nu sunt întâlniți în mod frecvent ca exfolianți în produsele cosmetice, ei sunt folosiți pentru ajustarea pH-ului, deoarece sunt materii prime costisitoare și greu de obținut. În schimb, sub denumirea de BHA, cel mai des întâlnit în cosmetice este acidul salicilic.
– Masă moleculară: 138,12 (g/mol)
– Obținere: A fost izolat inițial de farmacologul german Johann A. Buchner din scoarța de salcie în anul 1828. Ulterior, chimistul italian Raffaele Piria a reușit să convertească salicina în acid salicilic. În anul 1897, Felix Hoffmann, lucrând pentru compania farmaceutică Bayer, a sintetizat acidul acetil salicilic, cunoscut ca aspirină.
– Utilizare: Acidul salicilic este un acid carboxilic cu o grupă hidroxil (-OH) atașată în poziție orto pe un nucleu aromatic. Deși nu este un adevărat BHA din punct de vedere structural, este cunoscut pentru proprietățile sale exfoliante și este folosit frecvent în produsele cosmetice pentru ajustarea pH-ului, în concentrații de maxim 2% în UE în produse cosmetice, iar în concentrații mai mari în produse farmaceutice și în peeling-uri chimice.
De asemenea, există un derivat al acidului salicilic, numit beta-lipo-hidroxi acid, care este solubil în ulei. În lista de ingrediente cosmetice, acidul salicilic poate fi regăsit sub denumirile de salicilat (salicylate), salicilat de sodiu (sodium salicylate) sau salix alba (willow) bark extract (extract din scoarță de salcie).
Atât acidul salicilic, cât și derivatul său lipofilic (solubil în ulei) penetrează pielea mai bine decât acidul glicolic, la concentrații mai mici, de aceea în unele țări (inclusiv în Uniunea Europeană), acidul salicilic poate fi folosit în preparate cosmetice până la o concentrație de maxim 2%, peste fiind disponibil doar în produse farmaceutice. În doze mari, de până la 50%, acidul salicilic este utilizat în peeling-uri chimice, singur sau în combinație cu alți acizi, inclusiv în tratarea clavusului (bătăturilor).
Salicilatul de betaină (betaine salicylate), o combinație între acidul salicilic și betaină (un umectant), este prezent în unele produse coreene, fiind considerat mai blând decât acidul salicilic pur.
Acizii exfolianți sunt o familie variată, fiecare având superputerile sale pentru îngrijirea pielii. Utilizați corect, aceștia sunt aliații perfecti pentru o piele sănătoasă și strălucitoare.
Surse:
www.manhattandermatologistsnyc.com
https://farma.com.ro/articles/2011.3-4/PF_Nr-3-4_2011_Art-6.pdf